1985, începutul lunii noiembrie, un anunţ în gazeta locală invita alpiniştii, schiorii, speologii şi toţi iubitorii de munte să participe la constituirea primei structuri de salvare montană a judeţului Gorj.
Prima adunare, vreo 25 de persoane, cu mai multă sau mai puţină experienţă montană, şi un comitet de iniţiativă format din Dumitrescu Ioan „generalul – Dumi”, ofiţer MApN, „doctorul Bebe” Sevastian Bunăiaşu – din partea Direcţiei Sanitare, „nea Sică” – Vasile Creţan, secretarul general al Consiliului Popular Gorj, „nea Tinu” – Paicu Septimiu, din partea Oficiului Judeţean de Turism, Ileanu Walter, profesor şi preşedinte al clubului turistic „Rhabon” şi „nea Gică” – Manoniu George, ziarist la jurnalul „Gazeta Gorjului” toţi plini de elan, bune intenţii, planuri de acţiune, promisiuni, vise, dar nimic care să prevestească ce va urma.
Iniţial, sub coordonarea lui Ioan Dumitrescu, ofiţer de vânători de munte, s-a constituit „Centrul Salvamont Gorj”, cu două echipe de câte şapte salvatori montani şi câteva rezerve, toţi inimoşi şi mai ales animaţi de acest misterios, incitant şi atractiv spirit care plutea în aerul din jurul acestei activităţi.
A urmat apoi o perioada intensă de pregătire, cunoaştere a munţilor şi a specificului zonei de activitate, scoateri din producţie pe linie de Partid, o brumă de materiale, echipamente personale sau de împrumut, buget alocat mic, mâncare din traistă, unii renunţau, alţii ni se alăturau, schiorii deveneau alpinişti, alpiniştii deveneau schiori, speologii încercau să vadă lumea şi de la înălţime şi încet, încet, începeam să semănăm şi a salvatori montani.
Membri fondatori sau sosiţi în echipă în perioada următoare : Sabin Cornoiu, Nicu Vasile Mitroiu, Sergiu Rovenţa, Dan Rădulescu, Gigi Taşcău, Aurel Dumitru, Ninel Băcescu, Emil Mănoiu, Florin Oniga, Genu Grădinaru, Sandu Flămându, Gâlma Cristian, medicii Marian Dumitrescu, Nuţu Gheorghiţoiu şi alţii…
Primele apariţii în acţiunile la nivel naţional au fost o surpriză pentru mulţi, eram doar primii olteni din Salvamontul Românesc, nu proveneam din pepiniera unor cluburi de schi sau alpinism care să ne fi făcut cunoscuţi la concursurile de profil din ţară, dar veneam cu un suflu nou, 
plini de elan şi entuziasm specific zonei, lucruri care au făcut că să fim imediat acceptaţi şi integraţi în aceasta mică, numeric, dar, mare, sufleteşte, familie a Salvamontului Românesc.
Memorabile vor rămâne acele momente când la acţiunile naţionale veneam o echipa de 5-6 persoane cu un uriaş şi superb autocar, pentru aceea vreme, pe care scria, Ansamblul artistic profesionist „Doina Gorjului”, pe care îl puneau la dispoziţie noastră cei care, de pe atunci, formau cel mai bun şi renumit ansamblu folcloric din ţara noastră.
Au urmat ani frumoşi, elanul şi entuziasmul nu ne părăseau, cazuri din ce în ce mai multe, dar, ce era mai important, demonstram că suntem utili şi că reuşim să ne facem treaba foarte bine. Prin anii ′88 începem să lucrăm şi cu structurile de A.L.A., devenite apoi Protecţia Civilă, la început în exerciţii şi antrenamente, apoi, la acţiuni reale, începând un experiment, unic în ţară, de aplicare a sistemelor de salvare montană în salvări civile, industriale, acvatice, experiment care şi-a dovedit utilitatea şi aplicabilitatea de-a lungul anilor.
De neuitat va rămâne exerciţiul de la uzina de armament din Bumbeşti Jiu, când am fost îmbrăcați în costume militare, aproape că era să fim tunşi pierdut la spate şi fără păr peste urechi, pentru a corespunde cerinţelor vremii pentru elementele de bază ale societăţii, şi fiind prezentaţi ca angajaţi ai uzinei. Exerciţiu superb, trăgătorii coborând în rapel de pe clădiri şi atârnând în corzi au respins atacul inamic, apoi au salvat răniţii… succes total şi ropote de aplauze. Problema a apărut la final când comisia „de la Bucureşti” a dorit să îi felicite personal pe „ăia” care coborau zidurile, iar, când am fost întrebaţi în ce secţie lucrăm, toţi spuneam , pe rând, că lucrăm „la Sculărie”, pentru că auzisem că de pe clădirea acestei secţii făcusem exerciţiul. Felicitări pentru echipă şi pentru conducerea uzinei că ne „susţine în activitate” şi că reuşeşte să ne ţină pe toţi în aceeaşi secţie şi multe zâmbete ascunse „pe sub mustaţă”, atunci fiind la mare modă bancul cu Papa, Ceauşescu şi nea Gică de la Sculărie….
Au mai trecut ceva ani, echipele se cristalizau, aveam primii salvatori „cu acte”, absolvenţi ai Şcolilor Naţionale Salvamont şi activitatea mergea din ce în ce mai bine. A venit Revoluţia, schimbări majore în rândul celor care trebuiau să ne susţină activitatea, dar, avantajul oraşelor mici, a comunităţilor unite, cei noi veniţi ne cunoşteau activitatea şi ne-au acordat tot sprijinul pentru continuarea la un nivel acceptabil a activităţii.
Schimbările legislative, reorganizările instituţiilor, legislaţia salvamont neclară, neactualizată din 1969 creează sincope în finanţarea echipei, dar, depăşite cu sprijinul unor sponsori inimoşi : ARTEGO prin dl. David Viorel , PECO Gorj S.A. prin dl. Lupu Constantin, ELTOP S.R.L. prin dl. Cârstea Sorin, COMTEC S.R.L. prin dl. Popescu Constantin, CONFECŢIA S.A. prin dna director Ana Cârstoiu şi mulţi alţii.
Încep schimburile de experienţă în străinătate, 1991- Rusia, Slovacia 1993, 1995-Franța, 1996 – Italia, 1998 – Franţa, 2000 – Austria, ocazii bune de ridicare a nivelului pregătire a salvamontiștilor gorjeni, dotare din ce în ce mai corespunzătoare şi rezultate foarte bune într-o activitate care devenea din ce în ce mai complexă şi mai solicitantă.
Începând cu anul 1993 de coordonare echipelor începe să se ocupe Sabin Cornoiu, iar schimbarea cadrului legislativ din anul 1996, duce la înfiinţarea Serviciului Public Judeţean Salvamont Gorj, cu 3 echipe de salvatori, prima instituție de acest gen înfiinţată în ţară cu personalitate juridică. Neîncredere şi mirare în rândul unor colegi din ţară, care nu au înţeles la ce ne trebuie „directori” şi „contabili şefi” care să conducă activităţile de salvare în munţi, dar această formă de organizarea şi-a demonstrat eficacitatea de-a lungul timpului, fiind adoptată de majoritatea structurilor salvamont.
După ascensiunile din anul 1991 din Caucaz, Tatra în 1993, în anul 1998 patru salvamontişti, Cornoiu Sabin, Popescu Radu, Dodenciu Ion şi dr. Dumitrescu Marian, într-un proiect ambiţios, prima expediţie a alpiniştilor gorjeni, atacă Alpii, cu ascensiuni pe Matterhorn, Mont Blanc şi culoarul Pallavicini rezultatele gorjenilor făcând ca presa de specialitate a acelor vremuri să afirme, mai în glumă, mai în serios, că „Oltenii au privit Europa de sus” sau „Mont Blanc-ul, cu miros de praz”.
Pe plan local, structura se dezvoltă permanent ajungându-se treptat la
4 echipe de salvatori angajați şi voluntari , echipe ce erau chemate sa facă faţă unei activități de salvare pe o suprafaţă foarte întinsă de teren montan (Parâng, Vâlcan, Godeanu, integral versanţii sudici şi parţial munţii Mehedinţi şi Cernei ), cu o intensă activitate turistică şi cu o diversitate şi complexitate mare a acţiunilor de salvare.
Astfel, în anul 2002, salvatorii gorjeni acţionează în peştera Izverna din munţii Mehedinţi, pentru recuperarea a doi scafandri-speologi unguri, victime în urma unui accident în galeria inundată , acţiune care a durat cca 10 ore de lucru în subteran, cu scufundări şi traversări de sifoane până la minus 15 m şi temperatura de 6-7 grade, transport subacvatic a zeci de kilograme de echipamente de intervenţii, perforator, troliu, tărgi, montat de balustrade, tiroliane, etc, acţiune considerată, încă, una dintre cele mai dificile acţiuni de salvare speologică rezolvată de o echipă integral românească.
Echipa îşi continuă şi pregătirea în salvările complexe din mediul urban, industrial, subacvatic şi este solicitată să intervină în accidente rutiere, calamităţi naturale şi într-o multitudine de exerciţii la nivel naţional sau transfrontaliere, unde este remarcată de către comandamentul de coordonare al răspunsului la dezastre (EADRCC) din cadrul NATO, fiind invitată să participe la o serie de exerciţii internaţionale ca „Taming the Dragon” Croaţia -2002, „Poprad” Polonia/Slovacia – 2003.
Începând cu anul 2003, echipa este solicitată să devină furnizor de pregătire profesională în domeniul salvărilor complexe efectuând pregătirea primei grupe de pompieri-salvatori din cadrul Brigăzii de pompieri „Dealu Spirii” din Bucureşti şi a celor de pe aeroportul „M. Kogâlniceanu” din Constanţa, în vederea atingerii standardelor impuse de omologarea acestuia ca aeroport NATO.
Dezvoltarea permanentă a activităţii, a dotării materiale şi a numărului de personal a impus şi asigurarea unor sedii corespunzătoare, în acest sens, în anul 2002 inaugurându-se baza centrală de salvare din Târgu Jiu, în 2005 Baza de Intervenţie din Rânca, masivul Parâng, încă, unele dintre cele mai moderne obiective de acest gen din ţara noastră. În anul 2015 printr-un proiect cu finanţare europeană se realizează la nivelul zonei montane a judeţului cea mai complexă structură de posturi de intervenţie salvamont din ţară prin construirea a încă 9 posturi salvamont prin care se acoperă integral suprafaţa montană a judeţului. S-au asigurat astfel, cele mai bune condiţii, salvatorilor montani să intervină cu promptitudine în orice zonă a judeţului, cu mijloace de transport, intervenţie şi salvare moderne şi, mai ales, cu timpi de reacţie foarte mici. Cele nouă posturi salvamont au fost construite in comunele Padeş, Tismana, Runcu, Stăneşti, Schela, Bumbeşti Jiu, Baia de Fier-Rânca Nord, Baia de Fier-Peştera Muierilor şi Polovragi
Pentru deosebita activitate desfăşurată de-a lungul timpului, în anul 2003, cu ocazia primei ediţii a Congresului Naţional al Muntelui, Serviciul Public Judeţean Salvamont Gorj primeşte „Trofeul de Aur” pentru „curajul şi spiritul de sacrificiu manifestat în situaţii de accidente grave, calamităţi şi dezastre în munţi”
Activitatea salvamontului gorjean se menţine la un nivel normal, constant crescător, Consiliul Judeţean Gorj înţelege necesitatea activităţii şi îi acordă atenţia necesară şi, mai ales, resursele financiare desfăşurării la un nivel cât mai ridicat al activităţii. Se continuă pregătirea la nivel local şi naţional a echipelor, atât pentru salvările montane, speologice, subacvatice sau complexe, cât şi la nivel european, prin participarea la diverse schimburi de experienţă, dar şi prin stabilirea unui relaţii de colaborare permanentă cu salvatorii din Oberstdorf – Germania și cu salvatorii din Serbia .
De asemenea, pentru dezvoltarea profesională continuă şi acces la ultimele cercetări în domeniu pe plan mondial, reprezentanţii salvamontiştilor gorjeni au participat, în cadrul delegaţiei reprezentante a Românei, la congrese şi întruniri la nivel internaţional în Austria, Bulgaria, Cehia, Croaţia, Franţa, Germania, Elveţia, Italia, Irlanda, Liechtenstein, Norvegia, Polonia, Rusia, Scoţia, Serbia, Slovenia, Slovacia, Suedia şi SUA.
Abordând o permanentă tendinţă de dezvoltare a resurselor umane şi materiale, astfel încât acţiunile de salvare să se desfăşoare în cea mai mare siguranţă pentru cel salvat şi pentru salvator, salvamontiştii gorjeni analizează permanent şi introduc în activitatea de salvare metode şi echipamente de salvare şi intervenţie de ultimă generaţie, novatoare, capabile să reducă timpii de intervenţie şi riscurile acţiunii. Astfel, salvamontiştii gorjeni au fost cei care au adus în ţară şi au inclus în activitatea de salvare ambulanţa salvamont, aruncătorul de coardă şi placa de salvare din torente sau din ape îngheţate.
Serviciul Public Judeţean Salvamont Gorj este membru al Consiliului Naţional al Serviciilor Publice Salvamont din România, structură asociativă ce reuneşte serviciile de salvare montană din ţara noastră şi care se ocupă de soluţionarea problemelor pe linie operativă şi de intervenţie ale structurilor salvamont.
Salvatorii montani din cadrul Serviciului Public Judeţean Salvamont Gorj sunt membri ai Asociaţiei Naţionale a Salvatorilor Montani din România (A.N.S.M.R.), asociaţie de utilitate publică, cu atribuţii în formarea profesională a salvatorilor montani şi emiterea de norme tehnice pentru activitatea de salvare montană.
Asociaţia Naţională a Salvatorilor Montani din România (A.N.S.M.R.) este membră cu drepturi depline în cele mai mari organisme care reglementează activitatea de salvare montană pe plan mondial, CISA-IKAR, Comitetul Internaţional pentru Salvarea Alpină şi FIPS, Federaţia Internaţională a salvatorilor pe pârtiile de schi.
Începând cu anul 2016, preşedintele Asociaţiei Naţionale a Salvatorilor Montani din România (A.N.S.M.R.) a fost ales Sabin Cornoiu, directorul Serviciului Public Judeţean Salvamont Gorj.
În anul 2016, Serviciul Public Judeţean Salvamont Gorj a fost una dintre primele structuri de salvare montană din România care au primit certificatul de acreditare privind desfăşurarea de activităţi de prevenire a accidentelor montane şi de salvare în munţi şi certificatele de atestare a capacităţii operative de intervenţie pentru cele patru formației de salvare montană Gorj, Parâng, Vîlcan şi Cerna, certificate eliberate în urma derulării procesului de evaluare şi acreditare a structurilor salvamont.
La începutul anului 2017, Serviciul Public Judeţean Salvamont Gorj , alături de structurile salvamont din Bihor, Mureş şi Neamţ , devin primele structuri de salvare montană din România care primesc certificatul de acreditare privind desfăşurarea de activităţi de formare profesională pentru stagiul de aspirant în profesia de salvator montan .
Tot în acest an, odată cu absolvirea de către echipajul Taşcău Carlos şi câinele Recco, a stagiului naţional de formare a unităţilor canine de avalanşe, Serviciul Public Judeţean Salvamont Gorj a fost certificat din punct de vedere al capacităţii operative de intervenţie ca să desfăşoare activităţi de căutare/salvare în avalanşă, certificat eliberat în urma derulării unor ample procese de şcolarizare, evaluare şi acreditare.
Peste 30 de ani de activitate, ani mai grei sau mai frumoşi, realizări peste visurile oricăruia dintre cei peste 70 de membri care au constituit de-a lungul timpului, pentru perioade mai lungi sau mai scurte echipele de salvare montană gorjene, mii de intervenţii, mii de oameni salvați, dar, mai ales un spirit minunat care animă permanent şi menţine mereu „la înălţime” activitatea salvamontiştilor gorjeni.
